Postul intermitent pentru alergătorii de fond

Autor: Dean Karnazes

Ideea de a mânca de trei ori pe zi este foarte modernă. Din păcate, ea merge mână în mână cu epidemia mondială de obezitate. Grecii antici practicau o formă de post (numită adesea postul apostolic) pentru „a elimina impuritățile din corp și din spirit și a normaliza funcțiile metabolice”.  Astăzi, multe celebrități fac același lucru, printre care Tony Robbins și Tim Ferriss, Beyoncé și Hugh Jackman. De fapt, postul intermitent a devenit în ultima vreme o practică obișnuită.

Am început să postesc acum mulți ani, dar atunci încă nu știam ce fac. Știam doar că, ca specie, am evoluat într-o perioadă în care hrana nu era mereu abundentă sau ușor accesibilă, așa că mi s-a părut firesc să stăm uneori fără mâncare. Am urmat un regim care poate fi încadrat, în linii mari, la postul cu restricție de timp: mâncam doar într-o fereastră de opt ore, între 11:00 și 19:00. În plus, cea mai consistentă masă a mea era la mijlocul zilei.

La mai puțin de o săptămână după ce am început postul, am observat că mă simt mai bine.  Calitatea somnului s-a îmbunătățit, nivelul general de energie părea mai ridicat și mă recuperam mai repede și mai complet. Asta se întâmpla înainte ca instrumentele capabile să măsoare aceste lucruri, precum Whoop sau benzile pentru cetone, să devină larg accesibile. Dar, din experiența proprie, mă simțeam mai sănătos, chiar dacă nu aveam nicio dovadă palpabilă.

Exista totuși un aspect cu care m-am luptat. Dacă alergam sau mă antrenam din greu dimineața devreme, uneori îmi era greu să aștept până la 11 ca să mănânc. Așa că m-am adaptat, mutând fereastra de alimentație mai devreme, între 9:00 și 17:00. Asta a părut să funcționeze.

Ca să fiu sincer, mi-am păstrat totuși obiceiul cafelei de dimineață (neagră, fără frișcă și fără îndulcitor). Consumul de cafea eliberează în sânge trigliceride și acizi grași liberi, astfel încât alergările mele de dimineață erau susținute de grăsimea stocată. Probabil acesta a fost motivul pentru care am putut duce la capăt un antrenament solicitant fără să rămân complet fără energie. Dacă însă bei cafea și nu te antrenezi, aceste trigliceride și acizi grași liberi sunt din nou stocați. Așa că, în zilele în care nu mă antrenam dimineața, grăsimile circulante pur și simplu se întorceau în depozitele organismului.

Practic postul cu restricție de timp de două decenii. Când găsesc ceva care funcționează, tind să rămân la el până găsesc ceva mai bun. Până acum nu am găsit. De fapt, tot mai multe studii confirmă beneficiile postului: toleranță mai bună la glucoză, inflamație redusă, claritate mentală mai mare și chiar efecte anti-îmbătrânire.  Trebuie să subliniez și că, în această perioadă, am schimbat și tipul alimentelor pe care le consum, ceea ce poate fi un alt factor. Am renunțat complet la fast-food și la gustările dulci. Alimentația mea poate fi descrisă cel mai bine ca un hibrid între dieta paleo, cea mediteraneeană, cea crudă și uneori keto. Da, iau aceste lucruri în serios. Sănătatea și performanța mea o cer.

Nu mai e nevoie să spun că acest articol este o recomandare necerută a postului. Am simțit în practică beneficii uriașe – de ce să nu le împărtășesc, când aș putea să-i ajut și pe alții? O consider o responsabilitate, o obligație.  Desigur, consultă-ți medicul sau un alt specialist din domeniul sănătății dacă ai vreo afecțiune preexistentă. Și citește despre diferitele protocoale de post. Am experimentat cu multe dintre ele și revin mereu la planul de alimentație restricționat la intervalul 11:00–19:00.  Este un program ușor de urmat, iar rezultatele sunt de încredere. Iar noul Hammer Phood de la Hammer Nutrition face totul și mai simplu!  (Și asta a fost o recomandare – fără nicio scuză.)