Populația noastră

Autor: Dr. Bayne French, MD DC

Am o veste proastă pentru tine. Faci parte dintr-o populație. La facultate voiam să urmez specializarea „evitarea populației”. Consilierul meu nu mi-a dat nicio îndrumare. De fapt, nici nu voia să se întâlnească cu mine, dar eram obișnuit cu asta. Susținea că o astfel de specializare științifică nici nu există. Până la urmă am renunțat și am ales altă specializare.

Populația noastră are multe probleme. Epidemii, criminalitate, chat-uri și altele. În plus, ca membru al ei, pot spune că studiile populaționale nu sunt o bază credibilă pentru sfatul medical individual – funcționează când ne uităm la mase. Dar tu nu ești o populație, ci un individ. Cu propriul set unic de factori de risc și propriul bagaj genetic.

Recomandările bazate pe populație sunt comode. Sunt simple, rapide și au avantajul că sunt „bazate pe dovezi”. Recomandările medicale personalizate sunt mult mai nuanțate, consumă mai mult timp și necesită mai mult dialog… lucru pe care majoritatea furnizorilor de servicii medicale vor să-l evite. Sistemul nu este construit pentru a permite acest lucru la scară largă. Sub masca îngrijirii „bazate pe valoare” acționează forțe uriașe care ne cer nouă (mie) să completăm formulare. Foarte multe formulare. Formulare inutile, care nu pot fi delegate altcuiva. Pentru mine, „valoarea” înseamnă să fiu în cabinet cu un pacient. Este tot mai greu, an de an. În spatele acestor decizii și mandate grave stau oameni. Idioți. Mi-ar plăcea să ajung printre ei. Nu că aș ști ce să fac acolo, dar ar avea ce auzi de la mine.

Să înghesui o zebră noduroasă, agresivă și splendidă în ghiduri concepute pentru un cal nu este genul de practică medicală care să-mi placă prea mult. Vreau discuții individuale cu fiecare pacient. Vreau ca ei să citească, să se documenteze și să pună întrebări. Nu mă deranjează deloc și nu mă afectează dacă pacienții decid să nu-mi urmeze sfatul. Nu mă supăr. Nu am timp să mă supăr, pentru că, ca să pot practica așa cum îmi doresc, am nevoie de o eficiență sporită. De obicei, totul începe la 5 dimineața, când trec în revistă toți pacienții programați. Asta include și toleranță zero față de întârzieri. Neprezentarea la consultație înseamnă căutarea unui alt medic. Pot funcționa așa pentru că lucrez într-o clinică independentă, o zebră de sine stătătoare, care nu depinde de deciziile și mandatele unui conglomerat. Pentru majoritatea furnizorilor de servicii medicale din Statele Unite, acest scenariu este imposibil. La fel ca pentru majoritatea medicilor angajați din regiunea mea.
 

Poate acum înțelegi de ce omul în halat alb vrea să-ți dea Lipitor când ai colesterolul mare. Nu pentru că ar fi oameni răi. Este un sistem prost, stricat, axat pe boală. Dacă nu vrei să faci parte din el, citește mai departe!

Ce poți face:

Dacă ți se înfundă toaleta, nu chemi instalatorul, nu? Mai întâi pornești ventilatorul de tavan. Dacă vrei metode ale medicinei occidentale pentru tratarea bolilor, majoritatea furnizorilor de servicii medicale îți vor fi suficienți. Nu vor mai fi suficienți dacă vrei să înțelegi sănătatea, starea de bine și prevenția reală (nu mă refer la „depistarea precoce”). Aici ești, în mare parte, pe cont propriu. Trebuie să fii curios și motivat să fii sănătos. Trebuie să fii dispus să-ți examinezi temeinic propriile dogme, educația, relația cu mâncarea, obiceiurile și nesfârșita căutare de scuze. Cum spunea unul dintre idolii mei, dr. Bernie Roth: „Motivele sunt scuze frumoase”. Trebuie să fii dispus să citești. În această misiune pot fi utile și consultațiile cu medici naturopați sau cu specialiști pregătiți în medicina funcțională. Dacă prima întrebare care îți vine pe buze este „Asta acoperă asigurarea?”, atunci ia-ți blestematul de Lipitor.

Fiecare articol pe care îl scriu atrage comentarii și întrebări.

Primul meu sfat este să nu încerci să convingi pe nimeni de nimic. Declinul nostru ca omenire ar fi amânat dacă am înceta cu toții să facem asta. Mai ales când

avem de-a face cu „experți” îndoctrinați, cum sunt medicii. Încetează. În schimb, informează-te. S-ar putea să descoperi că medicamentul pentru colesterol este pasul potrivit. Mai ales dacă ai burtică, tatăl tău a murit relativ tânăr, ai dezvoltat ficat gras și nu ești dispus să renunți la carbohidrați. Și mai ales dacă mai și fumezi.

Ce sunt, de fapt, statinele?

Pentru că sunt leneș, inserez doar un fragment dintr-un articol anterior:

Statinele sunt un grup de medicamente care interferează cu producția de colesterol. Se susține pe scară largă că reduc riscul de boli cardiovasculare și infarct. Puține lucruri din medicină sunt apărate cu atâta înverșunare ca această idee. Statu-quo-ul este puternic aici și, deși cantitatea uriașă de date adunate de-a lungul deceniilor a pus sub semnul întrebării motivul utilizării pe scară largă a acestor medicamente, majoritatea medicilor nu se abat de la dogmele lor fervente.

Nilsson și colab. (J Negat Results Biomed. 2011) au realizat un studiu foarte amplu, în care au analizat utilizarea statinelor, precum și infarctele și decesele între 1998 și 2002. „În ciuda utilizării larg răspândite și în continuă creștere a statinelor, nu s-a putut demonstra nicio asociere cu incidența sau mortalitatea prin IMA (infarct miocardic acut)”.

Cu siguranță, în cazul statinelor are loc un proces biologic puternic. Pe lângă scăderea colesterolului, reduc inflamația și acționează ca antioxidanți. A spune însă că sunt benefice în general și recomandate tuturor celor cu colesterol mare este profund inexact.
 

Cum cânta Kenny Rogers: „Trebuie să știi când să ții cărțile și să știi când să renunți”. Statinele ajută probabil, în anumite situații, la reducerea bolilor cardiovasculare. De exemplu, la bărbații sub 70 de ani care au suferit deja un infarct și la bărbații cu numeroși factori de risc (tensiune arterială crescută, obezitate abdominală, diabet, fumat etc.). Așa cum au scris Abramson și colab. (BMJ. 2013), pentru majoritatea persoanelor cărora li se prescriu statine (în special pentru „prevenție primară”, adică celor care NU suferă de boli de inimă), beneficiile sunt nesemnificative, în timp ce efectele adverse și riscurile sunt considerabile.

Se menționează foarte des „reducerea cu 36%” a infarctelor datorată tratamentului cu statine, dar nu se înțelege ce înseamnă de fapt. Este o cifră statistică ce se referă la reducerea relativă a riscului. Scăderea reală a numărului de infarcte a fost de 1 punct procentual (de la 3% la 2%). Aceasta este reducerea absolută a riscului. Beneficiile tratamentului cu statine pentru persoanele relativ sănătoase, fără boală cardiacă cunoscută, pur și simplu lipsesc. Un grup de cercetători independenți a analizat un volum uriaș de date (Cochrane Database of Systematic Reviews) și a constatat că există puține dovezi că statinele ajută la prevenirea primului infarct, așa că ar trebui prescrise „cu prudență”.

Un grup independent de medici și cercetători (nefinanțat de industrie) a creat o echipă care se bazează pe conceptul NNT (numărul de pacienți care trebuie tratați). Este o modalitate de a analiza beneficiile și riscurile reale ale unui tratament. Analizele lor despre statine (și alte intervenții) le găsești pe site-ul www.thennt.com. Concluziile nu sunt favorabile utilizării statinelor.

Potrivit dr. Bernie Roth: „Verificarea experimentală este, în sine, un instrument destul de imperfect. Consider important să înțelegem că, de fiecare dată când cineva invocă știința sau cercetarea, nu vorbește despre munca unor ființe atotputernice care au acces la adevăruri revelate, ci despre oameni supuși greșelii, care lucrează în cadrul unei paradigme acceptate în prezent și care au fost socializați într-o familie și un mediu științific”.

Bernie știe că „experții” bine intenționați fac mereu greșeli. Și că cercetările pornite cu intenții bune pot fi ușor influențate de finanțare, granturi și promisiunea avansării profesionale.

Definiția metabolismului:

Este foarte important să înțelegi acest lucru, deoarece majoritatea bolilor (accident vascular cerebral, infarct, boala Alzheimer, diabet, obezitate, cancer) sunt variante diferite ale unui metabolism dereglat în timp.

Definiția metabolismului, dintr-un articol anterior, „Dr. Vanderkooi despre motorul tău interior”:

„Un curs introductiv de metabolism uman definește metabolismul celular drept «procesul prin care produsele digestiei sunt modificate chimic pentru a produce energie utilizabilă». Când mănânci ceva, alimentul este descompus în tubul digestiv, iar particulele mici de hrană sunt absorbite prin mucoasa intestinală în sânge, apoi sunt «metabolizate». Multe boli, inclusiv cele cardiovasculare, diabetul de tip 2 (T2D) și cancerul, apar atunci când metabolismul normal este perturbat”.

Valorile tale:

1. Colesterolul. Despre asta vorbim, nu? Cum am scris mai sus, statinele trebuie evitate. S-ar putea să pară că am scris mult despre colesterol. E subiectul meu preferat, o pantă alunecoasă și alte clișee care nu-mi vin acum în minte. Dar destul despre asta. Colesterolul se poate măsura, dar cine va interpreta rezultatele? Dacă ai un medic care chiar înțelege panelul RMN (NMR), ești norocos. Dacă nu, uită-te la vechiul, plictisitorul profil lipidic standard. În special la raportul dintre trigliceride și HDL. Da, contează grăsimile, nu colesterolul. După părerea mea, acesta este cel mai puternic predictor independent al riscului de infarct. Punctul critic este în jur de 2,8–3 (exemplu de raport 3: trigliceride 150 și HDL 50). O valoare de acest nivel sau mai mare crește semnificativ riscul de infarct și este un semn de dereglare metabolică.

2. Testele funcției hepatice, cunoscute și ca LFT. Am scris despre toate variantele de ficat gras care îi vor ajunge din urmă pe dependenții de carbohidrați. Carbohidrații se transformă în grăsime. Unii fac această conversie foarte bine, alții mai puțin eficient, dar toți o facem bine datorită strămoșilor noștri și supraviețuirii celor mai buni producători de grăsime. Această grăsime se depozitează peste tot, inclusiv în ficat.

Testele funcției hepatice sunt de rutină și fac parte din CMP (Comprehensive Metabolic Panel), un test pe care îl putem face cu toții. Probabilitatea bolii hepatice grase non-alcoolice este relativ mare. Dacă o ai, înseamnă că ai o dereglare metabolică. Crește atunci șansa ca statinele, precum Lipitor, să ajute.

3. Acidul uric. Va fi subiectul unui articol separat, așa că voi fi scurt. Mulți îl consideră un „test pentru gută”, dar este mult mai mult de atât. Acidul uric contribuie la bolile metabolice, iar legătura sa cu bolile cardiovasculare a fost recunoscută pentru prima dată în 1879. Ca în cazul majorității aspectelor metabolice, fiecare dintre noi are o predispoziție genetică unică, dar este clar că zahărul contribuie puternic la formarea acidului uric. Nivelul ideal al acidului uric este sub 5.

4. Fierul. Am scris despre asta în articolul „Analize de laborator – aspecte noi de luat în considerare”. Există numeroase mecanisme biochimice prin care fierul crescut din organism poate contribui la bolile cardiovasculare. Fierul se măsoară de obicei prin feritină. Chiar și o creștere moderată a feritinei, în jur de 200, mărește de 2,2 ori numărul infarctelor. Ca și cum consumul ridicat de cereale recomandat de guvern n-ar fi destul de rău, hai să mai luăm și suplimente de fier! E o nebunie!

Verifică-ți feritina, precum și CRP-ul, care măsoară inflamația. Dacă CRP-ul este normal, valoarea feritinei este probabil corectă. Nivelul optim este în jur de 70. Dacă este mare, fierul poate oxida colesterolul, ceea ce poate fi deosebit de dăunător – atunci Lipitor are ceva mai mult sens. Sau citește pur și simplu articolul meu recent despre donarea de sânge.

5. Homocisteina. Este un aminoacid intermediar, neproteic. Interesant este că acest compus poate duce la numeroase boli cardiovasculare. Trebuie să-ți cunoști nivelul de homocisteină. Anumite vitamine din grupul B pot reduce homocisteina sau cel puțin o pot neutraliza.
 

6. Proteina C reactivă. Este o substanță normală în organismul nostru și un marker nespecific al inflamației. Numeroase studii au arătat valoarea predictivă a măsurării CRP ca indicator al bolilor cardiovasculare. Dacă nu ești în mod evident bolnav sau accidentat, iar CRP-ul tău este crescut, analiza trebuie repetată cel puțin în următoarele câteva săptămâni. Vaccinarea anti-COVID și dozele de rapel pot determina o creștere dramatică a acestui test. Dacă rămâne mare, consider că este o problemă metabolică, iar colesterolul tău devine o problemă și mai mare.
 

7. Hemoglobina A1c. Este o măsură a modului în care zahărul se atașează de proteine – de toate proteinele, dar în mod specific de proteina din globulele noastre roșii, numită hemoglobină. Ceea ce înainte era considerat doar un test util pentru stabilirea glicemiei la diabetici, A1c este acum un indicator revelator al sănătății metabolice. Îmi place o valoare de 5,5 sau mai mică. Peste aceasta, glicarea (atașarea zahărului) se accelerează, iar colesterolul tău nu tocmai bun devine o problemă mult mai mare.
 

8. Indicele omega-3. Este un test pe care îl poți comanda singur și care costă de obicei sub 100 USD. Măsoară câte grăsimi omega-3, benefice pentru inimă, ai în organism. Am scris mult și despre asta, precum și despre importanța reducerii grăsimilor omega-6, în timp ce creștem aportul de acizi grași omega-3. Ne dorim un indice ridicat, peste 8%. Sub 4% – și poate că Lipitor chiar te poate ajuta să rămâi în viață.

9. Cortizolul. Am scris un articol despre cortizol. Este un hormon de stres cu numeroase și variate funcții, inclusiv în metabolismul nostru. Deoarece cei mai mulți dintre noi vom muri din cauza unor boli metabolice, evaluarea „curbei cortizolului” poate duce la schimbări sănătoase. Curba cortizolului este ritmul eliberării cortizolului pe parcursul zilei și se determină cel mai bine printr-un test de salivă în patru puncte. Aceste kituri de testare sunt larg disponibile și, la fel ca testul pentru indicele omega-3, poți face această analiză singur.

Dereglările cortizolului – mai ales nivelul crescut – măresc tensiunea arterială, apetitul și circumferința abdominală. În ansamblu, crește riscul de boli de inimă.

10. Circumferința taliei. Creșterea greutății și a indicelui de masă corporală (IMC) este asociată cu un risc crescut de boli de inimă. Se pare că unul dintre predictorii riscului cardiac este circumferința taliei. Contează unde se depozitează grăsimea în exces, iar grăsimea abdominală este cea mai rea. Numeroase studii celebre s-au ocupat de acest subiect și au stabilit nu doar o corelație, ci și o relație cauzală între o talie mai mare și infarct.

Dacă mănânci regulat carbohidrați, asta e pentru tine. Reducerea tuturor carbohidraților, în special a zahărului, și postul intermitent sunt cea mai bună cale de a arde această grăsime abdominală și de a reduce riscul.

11. Istoricul familial de boli cardiace. Ceea ce se întâmplă cu rudele tale de gradul întâi contează enorm. Boala cardiacă prematură este considerată, de obicei, cea care apare la bărbați sub 55 de ani și la femei sub 65 de ani. Frații și surorile persoanelor cu boală cardiacă prematură au un risc cu 40% mai mare. La copiii persoanelor cu boală cardiacă prematură, riscul crește cu 60–75%. Evident, este un factor de risc pe care nu îl poți modifica, dar importanța lui poate depinde de starea ta generală de sănătate.

12. Somnul. Între durata somnului și mortalitatea din numeroase cauze, inclusiv boli cardiace, cancer și accident vascular cerebral, există o relație în formă de U. Cel mai scăzut risc îl au persoanele care dorm constant 7–8 ore. Dacă dormi mai puțin de 6 sau mai mult de 9 ore, riscul de deces crește semnificativ.

Somnul suficient ar trebui tratat ca o prioritate pentru a reduce riscul de boli metabolice. Există numeroase medicamente sigure. Medicul tău te poate ajuta în acest sens și poate depista eventualele tulburări de somn.

13. Mișcarea. Acest fapt te-ar putea șoca, dar mișcarea este sănătoasă. :-) Riscul de deces scade semnificativ chiar și cu puțină activitate fizică, iar beneficiul maxim pare să fie atins la 50–60 de minute pe zi de efort moderat sau intens. Organizațiile medicale recomandă, de regulă, 150 de minute pe săptămână de activitate de intensitate moderată (un nivel la care poți vorbi, dar nu poți cânta).

14. Hipertensiunea. Adică tensiunea arterială crescută.

American Heart Association și American College of Cardiology împart tensiunea arterială în patru categorii:
 

1. Tensiune normală. Tensiunea este de 120/80 mmHg sau mai mică.
2. Tensiune crescută. Valoarea sistolică (cea de sus) este între 120 și 129 mmHg, iar cea diastolică (cea de jos) este sub 80 mmHg.
3. Hipertensiune de gradul 1. Valoarea de sus este între 130 și 139 mmHg, iar cea de jos între 80 și 89 mmHg.
4. Hipertensiune de gradul 2. Valoarea de sus este de 140 mmHg sau mai mare, iar cea de jos de 90 mmHg sau mai mare.
5. Există o relație continuă între tensiunea arterială crescută și riscul de boli cardiace. Optimizarea tensiunii cu ajutorul medicamentelor este, de obicei, foarte eficientă, iar medicii formați în medicina convențională se pricep foarte bine la asta. Ajută și numeroase schimbări ale stilului de viață, în special reducerea circumferinței taliei și mișcarea regulată.

Concluzie:

Cu toții suntem aici doar pentru o clipă. Ar trebui să profităm cât mai mult de ea – în bucurie și în calitatea vieții.

Sănătatea bună și evitarea bolilor sunt unul dintre cei mai importanți factori ai unei vieți bine trăite.
 

Pentru a-ți stabili riscul individual, trebuie să determini factorii, indicatorii și valorile de mai sus. Cred că, în cazul unui nivel anormal al colesterolului, cu cât există mai multe abateri la factorii de mai sus, cu atât sunt mai mari beneficiile potențiale ale tratamentului cu statine. Aceasta nu este o rețetă. Este o evaluare individuală a riscului și o decizie informată.

Ajută-te singur. Nimeni nu poate face asta mai bine decât tine.