Autor: Dr. Bayne French

Grăsimi polinesaturate:

Gian Luigi Russo a scris un articol, publicat în Biochemical Pharmacology în 2009, care analizează în detaliu O6 și O3, de la funcțiile lor biochimice până la implicațiile clinice în prevenirea bolilor cardiovasculare. Asta ne interesează cu adevărat, nu-i așa? Nu doar ce fac acești compuși în laborator sau la microscop, ci cum influențează aceste funcții sănătatea noastră. Prima parte este relativ simplă.

Există decenii de date preclinice și din studii pe animale privind beneficiile și riscurile, care sunt, în ansamblu, foarte consecvente. Datele la om sunt cu totul altă poveste, cu rezultate foarte polarizate. Hai să intrăm în profunzime. 

Citește mai departe! 

Iată fundamentul pe care se va construi tot restul articolului… Russo a scris: „…o serie complexă de reacții de desaturare și elongare, care acționează împreună, transformă LA și ALA în derivații lor nesaturați superiori: acid arahidonic (AA) din LA și acid eicosapentaenoic (EPA) și docosahexaenoic (DHA) din ALA. AA și EPA sunt precursorii unor clase diferite de eicosanoizi, proinflamatori, respectiv antiinflamatori”. Dă-mi voie să traduc: grăsimile O6 (LA) duc la compuși care interacționează direct cu genele noastre și stimulează producția de substanțe care provoacă inflamație. Grăsimile O3 (ALA) duc la compuși care interacționează, de asemenea, cu ADN-ul nostru, dar stimulează producția de substanțe care reduc inflamația.

Mediul, hrana animalelor și mai ales faptul că animalul și-a consumat sau nu hrana naturală au determinat diferențe mari în profilul grăsimilor. Iată câteva observații demne de reținut:  

1. Uleiurile vegetale sunt pline de acizi grași O6.

2. Uleiul de rapiță și cel de in conțin cei mai mulți acizi grași O3.

3. În alimente există relativ mult mai mult O6 decât O3.

4. Peștele (și algele) sunt principala sursă a celor mai favorabile forme biologice de O3, EPA și DHA.

Raportul omega-6/omega-3:

Cum te simți? Ești obosit? Eu sunt. Ne-am săturat ca medicina occidentală să fie excelentă în tratarea bolilor și groaznică în menținerea sănătății. Exact de aceea suntem pe acest drum. 

Dr. Simopoulos a semnalat pentru prima dată importanța raportului O6/O3 în 1991. Lucrarea a inclus și date antropologice din epoca paleolitică. Se consideră că, în cea mai mare parte a istoriei omenirii, acest raport a fost de aproape 1:1, adică un consum egal (în miligrame) de grăsimi O6 și O3. În dieta occidentală actuală, raportul este de 15:1–20:1 (Simopoulos. Biomed Pharmacother 2002; Biomed Pharmacother 2006).

Această schimbare s-a produs relativ repede, poate în ultimii 150 de ani, ceea ce corespunde creșterii spectaculoase a consumului de uleiuri vegetale bogate în O6. Mecanismul cel mai des acceptat prin care acest lucru duce la tulburări metabolice este acela că grăsimile O6 declanșează producția de compuși proinflamatori care „contribuie la formarea trombilor (cheaguri de sânge) și a ateroamelor (îngustarea și întărirea arterelor), la tulburări alergice și inflamatorii și la dezvoltarea cancerului”. 

Indicele omega-3:

Indicele omega-3 a fost dezvoltat de cercetătorii von Schacky și Harris. Acesta măsoară direct procentul de EPA + DHA din membranele globulelor roșii și funcționează ca marker indirect al nivelului de O3 din întregul organism. Detaliile privind utilitatea clinică și preventivă a acestui test de laborator au fost descrise de von Schacky în Cardiovasc Res 2007. 

Numeroase studii indică faptul că măsurătoarea făcută cu acest test reflectă mai bine nivelul de O3 al unei persoane decât analizele standard (Harris et al. Prev Med. 2004; Harris et al. Am J Clin Nutr. 2008). Un indice mai scăzut a fost asociat cu un risc mai mare de deces la pacienții cu boală cardiovasculară cunoscută.

Dr. Weylandt (Biomed Res Int., 2015) a considerat că suplimentarea cu O3 poate ajuta la reducerea raportului O6/O3 din țesuturi la un nivel care probabil a existat de-a lungul milioanelor de ani de evoluție umană. Acest raport a crescut dramatic în ultimele milenii, din cauza schimbărilor profunde ale obiceiurilor alimentare care au urmat trecerii de la viața de vânători-culegători la societățile agricole.

Iată un fragment dintr-un articol pe care l-am scris anterior despre analizele de laborator (Endurance News Weekly, 22.01.19): „Există un test numit Omega-3 Index, cu ajutorul căruia ne putem cuantifica propriul profil al grăsimilor din membranele globulelor roșii. Nu am făcut niciodată acest test, așa că nu am experiență în acest sens. Doar i-am ajutat pe pacienți să interpreteze rezultatele kiturilor de testare la domiciliu. Pentru 50–100 USD și o picătură de sânge, obții încă un instrument sănătos și preventiv”. 

Un rezultat nefavorabil, asociat cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, este <4%. Riscul intermediar este de 4–8%. Un rezultat optim, cu risc scăzut, este >8%.

Dovezile privind omega-3:

Lucrurile s-au complicat mult. Weylandt și colaboratorii au publicat în 2015, în Biomed Research International, lucrarea „Omega-3 Polyunsaturated Fatty Acids: The Way Forward in Times of Mixed Evidence”. Această amplă lucrare de sinteză merită o mențiune specială, pentru că abordează onest contradicțiile și rezultatele divergente ilustrate de numeroase studii la om.

Antineoplazic înseamnă anticancerigen. Lucrarea a analizat în detaliu și punctele slabe ale studiului dr. Brasky (Brasky et al. J Natl Cancer Inst. 2013), care a ajuns pe primele pagini ale ziarelor la nivel național și sugera că O3 ar favoriza de fapt apariția cancerului de prostată. Weylandt afirmă: „Deși datele actuale la om nu sunt cu siguranță suficiente pentru a recomanda omega-3 în prevenirea cancerului de prostată, ele sunt, de asemenea, departe de a fi suficiente pentru a susține un efect de favorizare a cancerului de prostată”.

Așadar, de ce toată controversa? Cum se face că un studiu realizat de oameni inteligenți și un alt studiu pe aceeași temă, realizat tot de oameni inteligenți, arată lucruri complet diferite? Bine ai venit în lumea științei nutriției. Mai jos sunt câteva motive posibile:

1) „Asocierea” nu înseamnă „cauzalitate”. De exemplu, s-ar putea face un studiu care asociază rata mortalității găinilor mele Rhode Island Red, care mănâncă șoareci, cu densitatea vulpilor din pădurea din jurul casei mele. Mai multe vulpi – mai multe găini moarte. Dar oare vulpile provoacă moartea găinilor? Nu – ci faptul că copiii mei au uitat câteva zile să le dea de mâncare și apă!

2) Chestionarele privind frecvența consumului alimentar și jurnalele alimentare sunt discutabile atunci când trebuie stabilită frecvența consumului de pește (ca sursă de O3). Mai mult, corelația dintre consumul de pește și nivelul real de O3 măsurat în organism este slabă.

3) Absorbția O3 din intestin în fluxul sanguin variază foarte mult. Absorbția grăsimilor diferă mult între o dietă bogată în carbohidrați și una bogată în grăsimi.

4) Pot exista diferențe mari în transformarea ALA în formele bioactive EPA și DHA. 

5) Există diferențe mari în conținutul de O3 al peștelui, în mărimea porțiilor, precum și în funcție de faptul că peștele este de crescătorie, sălbatic, gătit la temperaturi înalte sau afumat.

6) Măsurarea directă a nivelului de O3 din sânge elimină controversele legate de chestionare. Însă nivelul de O3 din sânge este puternic influențat de faptul că analiza se face sau nu pe nemâncate, precum și de conținutul de grăsimi al ultimei mese. Este posibil ca analizele de laborator să nu reflecte deloc nivelul real de O3 din organism. Indicele omega-3 nu este folosit pe scară largă de cercetători.

7) Unele studii le-au administrat pacienților o anumită doză de O3. Dar intervalul de dozare și diversitatea dietei inițiale a pacienților sunt atât de mari, încât interpretarea rezultatelor este dificilă.

 8) În studii se poate stabili rareori cantitatea reală de O6 consumată. Un consum ridicat de O6 (și un raport O6/O3 ridicat) poate „modifica profund efectele suplimentării cu omega-3”. Amintește-ți că grăsimile O6 perturbă transformarea O3 în forma biologic activă.

9) Sursa și calitatea suplimentelor de O3 luate de participanții la studii sunt, de asemenea, esențiale. Conțin pesticide organoclorurate și contaminanți cu mercur? Au fost suplimentele expuse la degradare oxidativă din cauza depozitării îndelungate sau a acțiunii oxigenului și a luminii?

10) Bla, bla, bla.

Dacă aștepți ca gălăgioșii ca mine să ajungă la un consens universal despre cum ar trebui să trăim sănătos, vei muri dezamăgit. Există prea multă părtinire, prea multe interese speciale, surse de finanțare netransparente și titluri senzaționale din surse „de încredere”. Trebuie să te informezi cât poți de mult și să abordezi alimentația și suplimentele așa cum are sens pentru tine.

E timpul să închei aceste reflecții la această etapă a drumului nostru, dar încarcă-ți bateriile – data viitoare, în partea a treia, ne întâlnim la începutul potecii și continuăm drumul înapoi, pe baza cunoștințelor dobândite și a unei perspective reînnoite. Sănătate!