A face pasul sau a nu-l face, aceasta e întrebarea!

Oportunități are toată lumea, iar în această privință oamenii se deosebesc doar prin faptul că unii știu ce vor să obțină și să realizeze și, astfel, își pot stabili obiective – căci fără ele cum am putea observa oportunitățile care ne așteaptă zi de zi?

Viața nu este atât de complicată, trebuie doar să-i cunoaștem semnele la fel ca pe cele ale traseelor turistice: și acolo știm să deosebim marcajul verde de cel roșu sau albastru și astfel ajungem în cele din urmă la destinație.

Observ cu tristețe că tot mai mulți oameni își trăiesc viața fără obiective, ba chiar fără vise, deși visele sunt gratuite, iar realizarea lor depinde cu adevărat doar de noi. Pentru asta însă trebuie să ne transformăm visele în obiective, apoi să facem pasul, pentru că nimeni nu se va lăsa de fumat, nu va slăbi, nu se va apuca de sport, nu își va găsi un nou loc de muncă sau pur și simplu nu va fi fericit în locul nostru.

Mai mult, spre vârsta de 40–50 de ani această stare devine și mai frecventă. Cumva scad entuziasmul și elanul tinereții și simțim că, dacă până acum nu am reușit să realizăm ceva, după jumătatea vieții este deja o întreprindere fără speranță.
Nu-ți place munca ta, nu te simți bine la locul de muncă, munca ta nu este apreciată, nu ești mulțumit de silueta sau de condiția ta fizică, ți-ai dorit mereu să traversezi înot lacul Balaton, să alergi un maraton sau să călătorești undeva la capătul lumii, dar nu ai făcut nimic pentru asta. De ce?

Potrivit unui studiu maghiar, 46% dintre absolvenții de studii superioare nu au lucrat niciodată în domeniul lor, iar 20% dintre cei care lucrează în domeniu consideră că nici nu au nevoie de diploma obținută. Dar acesta este doar vârful aisbergului, pentru că majoritatea angajaților nici nu iubesc ceea ce fac, totuși nu schimbă nimic și își trăiesc viața astfel încât în fiecare zi de lucru „îi apasă ghiozdanul”, luptând pentru obiectivele altcuiva.

Nu am înțeles niciodată. De ce nu fac oamenii pasul, de ce nu schimbă, de ce nu continuă să învețe? În lumea de azi, unul dintre cele mai importante elemente ale drumului spre succes este să recunoaștem că știința noastră poate fi transferată și într-o altă profesie și că va fi mereu nevoie să ne dezvoltăm și să învățăm lucruri noi – iar același lucru este valabil și în sport și în privința unei vieți sănătoase. Cine este curajos și face pasul de obicei învinge, iar cine rămâne pe loc continuă să lupte și de multe ori nici nu-și dă seama sau nu înțelege care este problema. Crede că siguranța materială este cel mai important lucru, de aceea nu îndrăznește să facă pasul și așteaptă până când este concediat sau până când firma lui se desființează, iar atunci trebuie să-și reconstruiască viața dintr-o situație și mai grea. Același lucru este valabil și pentru relații.

Dar care este motivul pentru care ne lipsește atât de mult încrederea în noi, suntem incapabili să luăm decizii sau lăsăm superexpresul oportunităților noastre să plece fără noi? De ce atât de mulți oameni fac pasul abia atunci când situația a devenit deja gravă?
Și totuși, mulți au demonstrat de nenumărate ori că succesul nu depinde de vârstă, la fel ca nici curajul de a începe ceva nou, ceva grozav: o afacere, o provocare, ceea ce ne-am dorit dintotdeauna sau ceea ce tocmai ne-a venit în minte.
Pornește cu curaj, orice ai vrea să obții! Mai bine să regreți mai târziu că ai încercat decât că nu ai făcut-o niciodată! Oportunitățile pierdute nu le vei găsi niciodată la biroul de obiecte pierdute.
Când întreb pe cineva: „Dar de ce nu o faci? De ce nu schimbi ceva? De ce nu te apuci de sport, dacă îți dorești atât de mult?” etc., de cele mai multe ori aud ca răspuns: „Nu am timp. Nu apuc, am atâtea de făcut. Ah, pentru asta ar trebui și puțin timp liber” etc. Și totuși, e un mare clișeu, dar adevărat: „avem timp pentru ce ne dorim”.

Concuram pe bicicleta de șosea și nu i-am înțeles niciodată pe triatloniști – cum reușesc să încapă trei sporturi în viața lor, când știam cât timp îmi cer doar cele șase antrenamente pe bicicletă pe săptămână. Apoi, când am hotărât să încerc dacă sunt în stare să termin un triatlon și am luat acea decizie, nu a mai fost o problemă. Știam exact ce vreau, aveam în fața ochilor arcul de sosire, știam și cât și ce fel de antrenament trebuie să fac – și din acel moment mi-am împărțit mai ușor timpul, iar rezultatul de mai târziu mi-a adus bucuria care m-a răsplătit imediat pentru fiecare picătură de sudoare.

Dacă te-ai regăsit aici, îți voi arăta acum, fără menajamente, obstacolele care stau între tine și performanța de excepție. Vei găsi aici nu doar simptomele care indică o perseverență slabă, ci și cauzele subconștiente din care izvorăște această slăbiciune.

Studiază lista cu atenție!

Privește-te curajos în oglindă și fii sincer, dacă vrei cu adevărat să afli cine ești și de ce ești în stare! Acestea sunt greșelile de care trebuie să scape oricine își dorește schimbare și succes:

1. Lipsa recunoașterii obiectivului și a definirii lui precise și clare.
Nu te teme de visurile tale – formulează-le curajos, apoi scrie-le. Cel mai mare pas îl faci atunci când îndrăznești să le scrii, pentru că acesta este adevăratul semn al angajamentului. Nu te preocupa niciodată de ce spune unul sau altul ori că cineva râde de tine! Pe acest drum nu toată lumea va vedea ce vezi tu, dar nu e nimic rău în asta – și crede-mă, când vei ajunge la țintă, nimeni nu va mai râde de tine!

2. Amânarea – cu motiv sau fără motiv. (De obicei susținută de un șir lung de scuze și justificări.)
Fă-ți o listă de sarcini, tai-le pe cele terminate, apoi scrie una nouă. Există deja aplicații excelente de planificare a sarcinilor – de exemplu Wunderlist – dacă agenda și pixul sunt de modă veche pentru tine. Răsplătește-te fără ezitare la atingerea fiecărei etape importante. Dacă nici așa nu te descurci, folosește aplicația Pomodoro, care te ajută să te concentrezi cu maximă atenție pe câte o sarcină. Îți spun în șoaptă că și Einstein lucra așa.

3. Lipsa de interes pentru dobândirea de cunoștințe de specialitate.
Învață și dezvoltă-te dacă vrei să obții rezultate serioase, pentru că acest pas nu poate fi ocolit. La început s-ar putea să meargă mai greu, dar pe măsură ce apare primul rezultat, apoi și celelalte, vei deveni tot mai mult acel om pe care nu mai trebuie să-l împingă nimeni de la spate ca să aprofundeze informațiile de specialitate.

4. Nehotărârea. Obiceiul de a pasa de fiecare dată responsabilitatea altora, în loc să privești curajos problema în față. (Susținut, de asemenea, de scuze.)
Problema nu este niciodată că greșești, ci că nu îți dai seama sau nu recunoști. Asumă-ți când ai greșit sau te-ai înșelat și învață din asta! Și marii boxeri se ridică, învață din greșelile lor și de atunci încolo sunt mult mai concentrați, pentru că nu vor să mai treacă o dată prin același lucru.

5. Obiceiul de a te baza pe scuze, în loc să faci planuri precise și clare pentru rezolvarea problemelor – pe care de acum înainte trebuie să le privești nu ca pe probleme, ci ca pe sarcini de rezolvat.
Nu căuta scuze, caută soluții! Crede-mă, este un drum mult mai rapid și mai eficient. Nu privi lucrurile ca pe niște probleme, ci ca pe sarcini care reprezintă o provocare, pe care trebuie să le rezolvi pentru obiectivul tău și prin care înveți ceva nou și evoluezi – pentru că o sarcină nouă cu greu o poți rezolva cu o gândire veche.

6. Automulțumirea. Există puține remedii pentru această plagă și nu prea multă speranță pentru cei care suferă de ea.
Fii modest, iar când ți-ai atins obiectivul, fii și mai modest – pe câștigător îl „vânează” toată lumea, iar dacă nu continui să evoluezi, te pot da jos ușor de pe tron. Modestia este virtutea celor mai mari, iar cine sare peste cal riscă să ajungă sub el.

7. Indiferența, care se manifestă de obicei prin faptul că faci foarte ușor compromisuri, indiferent de situație – în loc să înfrunți greutățile și să lupți cu ele.
Nu te mulțumi cu mai puțin decât maximul, pentru că atunci nu îți vei face niciodată reproșuri și nu vei avea mustrări de conștiință că nu ți-ai îndeplinit sarcinile planificate sau că nu ai făcut tot ce se putea. E foarte greu să trăiești cu mustrări de conștiință, iar unele ocazii le poți rata o singură dată. Privește obstacolele ca parte a învățării – ele te întăresc și prin ele devii mult mai mult.

8. Obiceiul de a-i învinovăți pe alții pentru propriile greșeli și de a trata circumstanțele nefavorabile ca pe o fatalitate inevitabilă.
Cum se spune: „defecțiunea este la aparatul dumneavoastră”. Nu te amăgi și nu te minți singur – în sinea ta știi oricum că tu ai fost mai slab sau ai greșit, iar recunoașterea greșelilor este una dintre virtuțile celor mai mari! Plouă, bate vântul, e caniculă sau un frig pătrunzător? Dacă obiectivul este bine definit și ți-l dorești cu adevărat, nu va fi niciodată o problemă că trebuie să-ți faci norma zilnică în condiții vitrege. Un profesionist se deosebește de un amator prin faptul că își face treaba și atunci când nu are chef. Fii unul dintre ei! O competiție este o adevărată sărbătoare, în care sărbătorești munca uriașă pe care ai depus-o ca să fii cel mai bun în acea zi. Un japonez privește o competiție ca pe o evaluare: unde se află, cât de bine a muncit, al câtelea este printre cei mai buni. Mulți dintre noi văd în ea, din păcate, doar un adversar care trebuie învins și „nimicit” cu orice preț. Nu-ți privi concurenții ca pe niște dușmani – prin ei poți învăța, poți fi mai atent, te motivează să muncești și mai mult; sunt adevărați parteneri de antrenament care te ajută să-ți atingi obiectivele!

9. Slăbiciunea dorinței, care este consecința faptului că nu ești atent la alegerea motivelor care te împing la acțiune.
Toată lumea are nevoie de motivație. Caută o imagine legată de obiectivele tale și vizualizează-te în acea situație. Cu cât te vezi mai clar la sosire, ca într-un film, cu atât succesul este mai sigur. Și legendarul echipaj maghiar de caiac-4 (Kammerer, Storcz, Vereczkei, Horváth) vizualiza regulat, împreună cu psihologul lor sportiv, Márta Vura, cursa, traseul, felul în care vâslesc și felul în care câștigă. Folosește și tu aceste posibilități – așa te poți „antrena” chiar și atunci când nu ai ocazia.

10. Tendința de a renunța la primul semn de înfrângere. (Bazată, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe cele șase temeri fundamentale.)
Nu poți câștiga mereu, oricât ți-ai dori. Ține minte asta și să nu fie o opțiune pentru tine să renunți imediat în momentul în care simți că victoria nu va fi a ta! Nu ai de unde să știi ce se mai poate întâmpla, chiar și pe ultimii metri. Sunt momente grele din punct de vedere psihic, dar adevărații câștigători nu renunță niciodată – tratează aceste momente cu luciditate și prind putere din ele ca să-și recâștige șansele de victorie.

11. Lipsa unor planuri clare, ordonate, scrise și, astfel, ușor de analizat.
Drumul spre obiectivele noastre este la fel ca o hartă care te ajută să ajungi din punctul A în punctul B. Este ajutorul tău dacă te rătăcești sau o iei pe un drum lateral. Stabilește etape importante și atribuie-le date și durate, care îți oferă repere pentru realizarea sarcinilor intermediare. La fel de importante sunt un jurnal de antrenament și datele de la competiții și antrenamente din ceasul tău, pe care le poți analiza și revedea oricând și care te vor ajuta și în pregătirea pentru o competiție de anul viitor.

12. Obiceiul de a nu acționa pe baza ideilor sau de a nu profita de ocazie atunci când se ivește.
Pentru mulți, cel mai familiar punct. Ești plin de idei, dar aștepți cu ele până când altcineva le pune în practică și culege succesul care ar fi fost „al tău”. Așa funcționează lucrurile: mai devreme sau mai târziu, o idee îi va veni și altcuiva în minte. Nu poți ști dacă nu s-a întâmplat deja, așa că ai încredere și crede în tine și în ideile tale, transformă visarea în planificare de obiective și pune-le în practică. Când faci primul pas, vei fi uimit câte uși se deschid, care îți rezervă noi oportunități. Nu te subestima, crezând că e exclus ca ție să ți se ofere o asemenea șansă. Prinde ocazia din zbor și folosește-o!

13. Dorința în locul voinței.
Ca la punctul anterior. Dacă nu faci pasul, înseamnă că încă nu îți dorești cu adevărat – e doar o dorință și așa va rămâne. Dar nu uita: va fi un sentiment foarte neplăcut să te confrunți într-o zi cu ideea ta pusă în practică de altcineva, la care nu a rămas doar o dorință!

14. Resemnarea cu situația actuală. Lipsa totală a ambiției de a fi cineva, de a face ceva, de a avea ceva.
Nimeni nu te va încuraja și nu te va entuziasma în fiecare zi, spunându-ți că ești bun și că ești în stare să realizezi ce ți-ai propus. Dar dacă o faci, le dai multora credința și puterea că și ei sunt capabili de același lucru – iar acesta va fi un dar în plus al realizării obiectivelor tale.

15. Căutarea scurtăturilor spre obiectiv. Încercarea de a-ți atinge obiectivul cu cât mai puțin efort și cât mai simplu, care se manifestă de obicei prin obiceiul de a risca necugetat și de a alege calea necinstită.
Dacă ești mereu atent unde poți tăia o curbă sau scurta traseul etc., atunci trișezi – și chiar dacă câștigi, ai făcut-o necinstit. Iar asta vei ști foarte bine în sinea ta și nu îți va aduce niciodată bucuria euforică pe care ți-o dă un rezultat pentru care ai luptat cinstit. Cupa poate sta pe raftul tău, dar nu o vei șterge mereu de praf, pentru că nu va avea aceeași valoare pentru tine…

16. Frica de critică. Eșecul în planificare și în punerea în practică a planurilor, de teamă de ce vor crede, vor face sau vor spune alții despre tine. Acest punct ar trebui să stea chiar în fruntea listei, pentru că de obicei se ascunde în subconștientul tău, unde prezența lui nu se descoperă ușor.
Când te concentrezi pe obiectiv, filtrezi mult mai ușor „zgomotele” inutile. Cu cât vei avea rezultate mai bune, cu atât vor fi mai mulți cei care țin pumnii împotriva ta, iar aceste voci trebuie să le excluzi, pentru că nu construiesc nimic, ci pot provoca doar frustrare. În astfel de momente sunt importanți prietenii adevărați, care nu te privesc cu părtinire, ci îndrăznesc să-și exprime și critica sinceră. Dar chiar și atunci contează dacă cel care îți face o observație este cu adevărat expert în acea chestiune sau este condus doar de bunăvoință, care poate avea și dezavantaje serioase. Trebuie să-ți construiești acel sprijin pe care să te poți baza oricând, dacă ai nevoie de el.

Visează curajos lucruri mari, dar transformă-le în obiective reale, apoi pune-le în practică! Ești în stare de orice, iar limitele ți le stabilești singur – așa că nu uita că oricând le poți și ridica sau le poți muta mai departe!
Învață, dezvoltă-te, fii deschis, nu-ți fie teamă să ceri ajutor, pentru că asta nu e niciodată o rușine, și luptă până la capăt pentru visurile tale – pentru că într-o zi vei privi cu bucurie și fericire înapoi la drumul care te-a dus acolo, iar picăturile de sudoare se vor transforma în lacrimi de bucurie!

Drum bun!