Mitul comodității „totul într-unul”

Autor: Brian Frank

Când trebuie să decizi care este cea mai bună modalitate de a-ți asigura lichidele, caloriile și electroliții în timpul unui antrenament mai lung (peste 2 ore), poate și tu faci parte dintre sportivii care își spun „vreau totul într-un singur bidon”, pentru că sună comod și înseamnă că nu trebuie să te gândești la alimentare în timp ce pedalezi sau alergi.

Nu e surprinzător că această abordare aparent logică a fost puternic promovată de companiile care vând produse „totul într-unul”. Ele subliniază constant „comoditatea” combustibilului lor totul-într-unul: „doar bei și gata”, spun ele.

Abordarea mea privind alimentarea este diametral opusă – la 180 de grade. Personal, cred că cea mai eficientă modalitate de alimentare este să iei lichidele (apa), caloriile și electroliții separat, independent unele de altele. După ce îmi vei citi argumentele, cred că vei fi de acord că alimentarea din trei „bidoane” separate, în loc să „arunci totul într-un singur bidon”, este de fapt abordarea cea mai logică și garantează cele mai bune rezultate posibile în întreaga gamă de condiții și medii cu care te poți confrunta în timpul a 3, 6, 12 sau mai multe ore de efort continuu. 

Problema combinării lichidelor, caloriilor și electroliților într-un singur bidon este că acoperă nevoile organismului doar într-un interval foarte îngust de temperatură, durată și intensitate. 

Îmi voi ilustra punctul de vedere printr-o analogie între o bicicletă cu o singură viteză și o bicicletă de șosea cu 22 de viteze.

Bicicleta cu o singură viteză reprezintă alimentarea totul-într-unul. Această analogie îi exclude pe aceia dintre voi care merg pe o bicicletă cu o singură viteză pentru provocarea în plus – aici vorbim doar despre eficiență și viteză maximă / timp minim din punctul A în punctul B.

Această bicicletă cu o singură viteză funcționează excelent pe suprafețe relativ plane și la o cadență între 70 și 100 rpm. Dar ce se întâmplă când dai de urcări abrupte sau coborâri lungi? Cu această bicicletă, la deal poți doar să mergi pe jos împingând-o, iar la vale doar să te lași să rulezi, din cauza singurei viteze.

La fel stau lucrurile și cu combustibilul totul-într-unul. Bicicletele cu o singură viteză sunt mișto, dar pentru cei mai mulți dintre noi au un farmec destul de limitat și cu siguranță nu ar fi alegerea noastră dacă am putea avea o singură bicicletă. Același lucru e valabil și pentru bidonul de combustibil „totul într-unul”: are un farmec limitat și în niciun caz nu este ceva de care aș vrea să depindă întreaga mea competiție.

Așadar, dacă nu te antrenezi mereu la aceeași temperatură și umiditate (plus-minus 5 grade și 5%), de la început până la sfârșit și cel mult 2–3 ore, formula totul-într-unul nu va funcționa niciodată.

Acum să luăm o bicicletă cu 22 de viteze. Poți schimba viteza indiferent de porțiunea de traseu care urmează – de la urcări scurte și abrupte la urcări lungi sau coborâri lungi și line – și îți menții în continuare eficiența și ritmul la maximum. La fel, și tu vei putea gestiona independent lichidele, caloriile și electroliții și îi vei putea ajusta în funcție de condiții. 

Flexibilitatea oferită de separarea combustibilului este extrem de importantă în timpul eforturilor mai lungi, deoarece temperatura, umiditatea, terenul și ritmul se schimbă, fără îndoială, semnificativ între start și final.

Ca să înțelegem și mai bine conceptul, să luăm exemplul unui triatlon tipic, al unui maraton MTB de 160 km, al unei curse de trail de 80 km sau al unor competiții similare – care presupun, în esență, 6–24 de ore de efort continuu. Aceste evenimente încep dimineața devreme, când este plăcut și răcoare, continuă în partea cea mai caldă a zilei, iar uneori temperatura scade din nou spre final.

Variațiile de temperatură de 6–11 °C sunt obișnuite și pot apărea chiar diferențe de 17 °C.

În primele câteva ore, cât încă este răcoare, aportul tău de calorii trebuie să fie la nivelul optim (în cazul meu, 130–150 de calorii pe oră), în timp ce aportul de lichide va fi cu mult sub maximum, iar necesarul de electroliți va fi minim.

Însă, pe măsură ce temperatura crește și organismul devine tot mai obosit, trebuie să reduci aportul caloric orar (organismul poate procesa mai multe calorii pe vreme rece decât pe căldură) și, în același timp, să crești aportul de lichide și electroliți.

Aceste nevoi diferite pot fi satisfăcute ușor dacă folosești combustibili separați. În schimb, cu un singur bidon de combustibil de tip „all-in-one” nu poți face față acestor cerințe în schimbare.