De ce folosim în Recoverite un raport carbohidrați:proteine de 3:1?

Autor: William Misner, Ph.D.
 

Dr. Bill a lucrat cu normă întreagă ca director de cercetare și dezvoltare la Hammer Nutrition din 1996 până la pensionarea sa, în 2006. Printre numeroasele sale realizări academice și sportive se numără certificarea AAMA (American Alternative Medical Association) în medicina alternativă. Este, de asemenea, autorul cărții „Ce ar trebui să mănânc? O rețetă pentru o stare de bine”.  

Cercetările susțin conceptul de a folosi 4 părți carbohidrați la 1 parte proteine – în intervalul de 120 de minute după efort – pentru a stimula din exterior creșterea masei musculare slabe și refacerea glicogenului. La scurt timp după ce Ivy și Burke, precum și mulți alți cercetători, au stabilit raportul de 4:1, a fost lansat pe piață un produs brevetat.

O altă lucrare de cercetare arată că, atunci când sportivi vârstnici au efectuat antrenamente de forță (cu greutăți) 3 zile pe săptămână și au consumat 1 parte carbohidrați la 1 parte proteine, au obținut rezultate pozitive convingătoare în ceea ce privește creșterea masei musculare slabe. Acest studiu ulterior pune sub semnul întrebării concluzia celui anterior și ridică întrebarea care raport între proteine și carbohidrați susține cel mai bine creșterea masei musculare slabe și refacerea glicogenului.

Cu alte cuvinte, cercetările înclină clar spre raportul de 4:1, dar nu exclud rapoartele de 3:1 sau 5:1, deoarece acestea nu au fost studiate la fel de mult ca raportul brevetat de 4:1. De aceea cred că, în privința unor date științifice convingătoare, încă așteptăm publicarea unor noi lucrări despre alte rapoarte.

Antrenamentul de anduranță de peste 3 ore epuizează glicogenul muscular și consumă probabil aproximativ 50–60 g de proteine musculare și aproximativ 500–600 g de glicogen, care trebuie înlocuite. Raportul total carbohidrați:proteine necesar pentru refacere este atunci de cel puțin 10:1. Deoarece enzima glicogen-sintetază, eliberată în timpul epuizării glicogenului, acționează doar pentru scurt timp, 90–120 de minute, și cel mai eficient în primele 30 de minute după efort, urmărim să înlocuim proteinele cu eficiență maximă exact în această fereastră a insulinei și a glicogen-sintetazei.

Dacă încerci să refaci tot glicogenul în două mese (la o oră distanță), excesul de carbohidrați consumat la o singură masă va fi transformat în acizi grași. Reducând carbohidrații la o porție mică, se produce insulină, care oferă capacitatea maximă de a transporta proteinele în celulele musculare, necesare procesului de refacere a masei musculare slabe.

Refacerea completă a rezervelor de glicogen, suficiente pentru 70–90 de minute de efort, ar necesita de fapt mese frecvente timp de 3 zile.

Protocolul post-antrenament cu raport carbohidrați:proteine de 3:1 este rezonabil pentru sportivul de anduranță, mai ales dacă obiectivul este refacerea masei musculare slabe.

Adăugarea încă unei părți de carbohidrați crește componenta de carbohidrați (la 4:1) și poate fi utilă sportivilor care nu au tendința de a acumula grăsime din carbohidrați. Dintre cele două rapoarte – 3:1 sau 4:1 – Recoverite, cu un conținut mai mic de carbohidrați, pare mai avantajos pentru creșterea masei musculare slabe la sportivii de anduranță decât formula brevetată 4:1, mai bogată în carbohidrați. În plus, Recoverite este pur și simplu comod. Dacă modifici raportul în oricare direcție – mai multe proteine sau mai mulți carbohidrați –, urmărește greutatea corporală și creșterea masei musculare slabe.

Deoarece am văzut studiile care au arătat o creștere pozitivă a masei musculare slabe la persoanele vârstnice în urma refacerii cu carbohidrați și proteine în raport de 1:1, considerăm că varianta cu mai puțini carbohidrați o depășește pe cea cu mai mulți carbohidrați. Sportivii mai tineri au un metabolism mai rapid și valorifică mai bine un aport mai mare de calorii din carbohidrați decât cei trecuți de 35 de ani.