Boala ficatului gras non-alcoolic

Autor: Dr. Bayne French, M.D., D.C. 
 

În cuvintele unuia dintre adevărații mei idoli, John Denver: „să începem”. Începe să înțelegi cauza ficatului gras, de ce această afecțiune a devenit aproape o epidemie, tot mai frecventă, care poate duce la inflamație, cicatrizare (fibroză), ciroză și cancer hepatic. Și începe să înțelegi de ce suferă de ea mulți cititori ai acestui articol care se consideră „sănătoși”. Ah, și acele analize „superficiale” ale ficatului pe care le cere medicul tău, din păcate, în multe cazuri nu arată realitatea.

Te ajutăm să înțelegi acest subiect.

Metabolismul

Dr. Vanderkooi în introducerea lucrării „Metabolismul uman” definește metabolismul celular drept „procesul prin care produsele digestiei sunt modificate chimic pentru a genera energie utilizabilă”. Mănânci ceva, acesta se descompune în sistemul digestiv, iar aceste particule mici de hrană sunt absorbite prin peretele intestinal în fluxul sanguin, unde sunt apoi „metabolizate”. Multe boli, inclusiv bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 (T2D) și cancerul, apar atunci când metabolismul normal este perturbat. 

Sindromul metabolic

În continuare scriem despre diferite grupuri de afecțiuni, care cresc riscul de boli de inimă, diabet, accident vascular cerebral și alte boli. Printre acestea se numără: tensiunea arterială crescută, glicemia ridicată, trigliceridele ridicate, HDL scăzut (colesterolul „bun”) și circumferința abdominală crescută. Mai mulți factori stabilesc diagnosticul. Apariția acestor afecțiuni este determinată în mare măsură de modul în care ne hrănim.

NAFLD 

– este o boală a ficatului care nu este cauzată de alcool și în urma căreia ficatul se încarcă cu grăsime.

Acest termen generic desemnează depunerea excesivă de țesut adipos (la nivelul ficatului) și cuprinde câteva forme cu grade diferite de severitate. În terminologia medicală actuală, aceasta se numește boala steatotică a ficatului asociată disfuncției metabolice.

NAFL

Aceasta este forma cea mai ușoară de NAFLD, în care grăsimea este prezentă în ficat, fără inflamație sau cicatrizare. Acesta este stadiul cel mai timpuriu. Evoluția bolii nu poate fi prezisă și depinde de numeroși factori, precum vârsta, sexul, genetica, consumul de alcool, prezența diabetului de tip 2, cantitatea de zahăr consumată în mod regulat, precum și de faptul dacă consumul ridicat de zahăr este asociat sau nu cu un aport mare de grăsimi. 

NASH

Aceasta este forma mai gravă de NAFLD, care se caracterizează prin inflamație hepatică extinsă, moartea celulelor hepatice și fibroză (cicatrizare). În prezent, singura modalitate de a diagnostica NASH este biopsia hepatică. Este un stadiu intermediar din punctul de vedere al severității și poate duce la ciroză, cancer hepatic, insuficiență hepatică și necesitatea unui transplant de ficat. Toate acestea înseamnă o boală hepatică avansată. În Statele Unite, NASH este a doua cauză principală a transplanturilor de ficat și, dacă tendințele se mențin, până în 2025 va ajunge pe primul loc. 
 

Legătura dintre bolile hepatice, diabetul de tip 2 și gută este cunoscută de peste 120 de ani. De fapt, diabetul de tip 2 este cel mai puternic factor predictiv al NASH și al cirozei. În ultimele decenii s-a constatat însă că și persoanele cu prediabet și obezitate pot dezvolta cu ușurință NAFLD în toate subtipurile sale. Această afecțiune este însă mult mai îngrijorătoare, fiind relevantă în toate grupele de vârstă. NAFLD este astăzi cea mai frecventă boală hepatică cronică atât la copii, cât și la adolescenți. De ce? Pentru că alimentația lor ieftină, comodă și gustoasă nu este adecvată.
 

Practic medicina de suficient timp încât să-mi amintesc de vremurile în care valorile crescute ale enzimelor hepatice din analizele de sânge erau trecute cu vederea, așa că mi se pare fascinant progresul în înțelegerea a ceea ce se întâmplă de fapt la nivel celular – și faptul că alimentația nu doar contribuie la acumularea de grăsime în ficat, ci este chiar factorul principal. Și ce factori alimentari sunt de vină? Apariția NAFLD și mortalitatea asociată sunt indisolubil legate de consumul de zahăr. 

Carbohidrații simpli drept combustibil

În sens larg, termenul „zahăr” se poate referi la carbohidrații simpli, adică la monozaharide (o singură moleculă de carbohidrat) sau la dizaharide (două molecule de carbohidrat legate între ele). Termenul „zahăr” poate desemna însă și zaharoza – un dizaharid specific, format în proporție de 50:50 din glucoză și fructoză. Glucoza este o monozaharidă, reprezintă 50% din zaharoză, adică din zahărul de masă, și constituie cea mai mare parte a glicemiei noastre. Ea este metabolizată de fiecare celulă a organismului uman. Fructoza este o monozaharidă și reprezintă cealaltă jumătate a zahărului de masă. Ea poate fi metabolizată doar în ficat. Siropul de porumb bogat în fructoză (HFCS) este însă un zahăr nenatural. La fel ca zaharoza, este o combinație de fructoză și glucoză, dar în care predomină fructoza, raportul fiind cuprins între 55/45 și 65/35. 

Studii

Cercetători din Austria și Elveția au studiat 94 de bărbați sănătoși, cu vârste între 18 și 30 de ani. Aceștia erau slabi, cu un indice de masă corporală (IMC) sub 24. Studiul a fost publicat în 2015 în Journal of Hepatology. Bărbații au fost repartizați aleatoriu în grupe, apoi zilnic au băut băuturi care conțineau 80 de grame dintr-unul dintre cele trei tipuri de zahăr. A existat și un grup de control, ai cărui participanți nu au consumat băuturi îndulcite. Aportul caloric zilnic total în timpul studiului nu a diferit semnificativ de cel inițial. În schimb, la bărbații care au băut fructoză, producția de grăsime a fost de două ori mai mare decât la cei care au băut doar glucoză sau nu au consumat deloc astfel de băuturi. Mai mult, „butonul de producere a grăsimii” era încă apăsat la 12 ore după consum. O altă constatare a fost că grupul care a băut zaharoză (nu uita, este o combinație de glucoză și fructoză în proporție de 50/50) a produs ceva mai multă grăsime decât grupul cu fructoză.

Dr. Kenneth Cusi, profesor de medicină și șef al Diviziei de Endocrinologie, Diabet și Metabolism de la Universitatea din Florida, îndeamnă medicii să investigheze mai activ întregul spectru al bolilor hepatice grase și subliniază importanța tratamentului și prevenției prin controlul optim al glicemiei. Recomandă o alimentație adecvată și scăderea în greutate. Potrivit cercetărilor sale, 70% dintre pacienții cu diabet de tip 2 au o formă de NAFLD, iar 50% au NASH. O treime dintre pacienți suferă de fibroză hepatică avansată.

Cercetătorii au constatat că un control al glicemiei menținut în timp a redus semnificativ riscul de cicatrizare hepatică și de progresie a bolii hepatice grase. Autorul principal, dr. Alexopoulos, ale cărui rezultate au fost publicate în Hepatology, a urmărit nivelul hemoglobinei A1c la peste 700 de pacienți. Valoarea „A1c” arată în ce măsură zahărul se leagă chimic de țesuturi, proces numit glicare. Cu cât glicemia este mai mare, cu atât glicarea este mai intensă și cu atât devine mai ireversibil acest proces. Rezultatul A1c reflectă media glicemiei din ultimele trei luni. În acest studiu, fiecare creștere cu 1 punct a A1c a crescut cu 15% riscul de cicatrizare hepatică severă în NAFLD. Acest studiu subliniază cât de important este un nivel constant bun al glicemiei și menținerea lui sub control. Nu există o cale mai bună pentru aceasta decât reducerea la minimum a carbohidraților, în special a zahărului.

Dacă ai citit articolele mele anterioare, probabil îți amintești că am arătat acolo că grăsimile din alimentație au, per ansamblu, un efect foarte benefic. Cum este posibil atunci ca dr. Scher și colaboratorii săi să fi presupus, în 2020, că o dietă bogată în grăsimi contribuie de fapt mai mult la steatoza hepatică decât o dietă bogată în zahăr? Studiul a fost publicat în revista Diabetes Care. 16 bărbați supraponderali au urmat timp de patru săptămâni fie o dietă bogată în grăsimi saturate, fie o dietă bogată în zahăr. Apoi, după o perioadă de „curățare” de câteva săptămâni, au schimbat dietele între ele. Concluzia a fost că dieta bogată în grăsimi a dus la mai multă grăsime în ficat. Totuși, acest studiu a avut deficiențe majore. Cei care au consumat alimente mai grase au consumat cu 400 de calorii mai mult decât în mod normal, și cu 300 de calorii mai mult decât cei din grupul cu zahăr. Caloriile în exces nu au influențat metabolismul. În plus, dr. Scher nu i-a pus pe participanți pe o dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați. În schimb, aceștia au consumat o dietă bogată în grăsimi, bogată în carbohidrați și bogată în calorii. În lumea reală văd mii de pacienți care urmează o dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați, iar 0,00% dintre ei au inflamație hepatică din cauza depunerilor de grăsime. Pentru mine, acest studiu duce la concluzii cu totul diferite de cele inițiale… dieta bogată în grăsimi și totodată bogată în carbohidrați este extrem de nesănătoasă. Autorul însuși a spus:

„Probabil putem concluziona că problema nu este grăsimea saturată în sine, ci alimentația în ansamblu.”

Potrivit guvernului SUA și altor autorități, o alimentație cu cantități mari de carbohidrați este cauza  obezității și a diabetului în rândul americanilor. Din păcate, „grăsimea dulce”, precum gogoșile și înghețata, este cea mai dăunătoare pentru sănătatea metabolică. 

Rezumat

Studiile experimentale și clinice (mii de studii) atrag atenția că conținutul ridicat de fructoză din zahăr și din siropul de porumb joacă un rol important în apariția tuturor formelor de NAFLD. Fructoza este principala cauză a lipogenezei (formării de grăsime) și inhibă arderea grăsimilor.

Și un consum total ridicat de carbohidrați este pe deplin capabil să provoace NAFLD. Alimentația este de multe ori mai vinovată de apariția tuturor bolilor metabolice decât lipsa mișcării.

Repet: restricția calorică relativă, postul intermitent și alimentația săracă în carbohidrați/bogată în grăsimi sunt cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru a evita bolile și a avea o viață lungă și activă. Sportivii… păstrează cea mai mare parte a carbohidraților pentru antrenamentele și competițiile mai lungi și NU se alimentează cu zaharuri simple. Excesul de grăsime în ficat este doar una dintre numeroasele fețe ale bolilor metabolice. Obezitatea, diabetul, hipertensiunea și cancerul pot părea că apar din cauze diferite, dar de obicei cauza principală este consumul excesiv de zahăr.
 

Indiferent dacă faci sport sau nu, acum este momentul să înțelegi alimentația optimă a omului și să o aplici într-un mod plăcut și sustenabil. Nu aștepta ca medicul tău, nutriționistul, partenerul de viață sau liderii țării să îți ofere sfaturi bine fundamentate. Ai grijă de tine.