Sayer Ji: Sucraloza favorizează apariția diabetului

Sursa: Sayer Ji: Splenda (Sucralose) Found To Have Diabetes-Promoting Effects. GreenMedInfo Thursday, May 2nd 2013

Versiunea în maghiară: Mezei Elmira

Mulți oameni folosesc îndulcitori artificiali, precum aspartamul (Nutrasweet) sau sucraloza (Splenda), pentru a-și reduce – foarte corect – consumul de zahăr. Numai că mai întâi despre aspartam, iar acum și despre sucraloză s-a aflat că nu previn diabetul, ci chiar contribuie parțial la apariția lui. Ca să nu mai vorbim despre celelalte efecte care pun sănătatea în pericol.

Timp de decenii a fost promovată ca alternativă „sigură” la zahăr, presupus pentru ameliorarea sau prevenirea simptomelor diabetului. Sucraloza (în America, un îndulcitor popular pe bază de sucraloză este comercializat sub numele Splenda) a arătat la subiecții umani un efect care favorizează diabetul.

Îndulcitorul artificial numit sucraloză este de aproximativ 600 de ori mai dulce decât zahărul, iar studii recente au arătat că la oameni contribuie la apariția diabetului, deși nu are calorii. Face parte din categoria așa-numiților îndulcitori non-nutritivi.

În revista de specialitate Diabetes Care a apărut un nou studiu, publicat de echipa de cercetare a Center for Human Nutrition din St. Louis. Scopul studiului a fost examinarea efectului sucralozei asupra metabolismului la persoane obeze care nu folosesc niciun îndulcitor non-nutritiv.

Șaptesprezece participanți au fost supuși unui test oral de toleranță la glucoză de 5 ore, în două ocazii diferite. Înainte de teste, în ordine randomizată, au consumat fie sucraloză (grupul experimental), fie apă (grupul de control), cu zece minute înainte de a bea soluția de glucoză.

Rezultatele au fost următoarele:

O singură doză de sucraloză a dus la o concentrație maximă mai mare a glucozei plasmatice (4,8 față de 4,2 mmol/l), la o creștere cu 20% mai mare a nivelului de insulină, la o rată maximă de secreție a insulinei cu 22% mai mare și la o eliminare a insulinei cu 7% mai lentă, ceea ce indică o sensibilitate scăzută la insulină.

Concluzie

Aceste date demonstrează că sucraloza influențează răspunsul glicemic și insulinic la încărcarea orală cu glucoză la persoanele obeze care nu folosesc îndulcitori non-nutritivi.

Discuție

Deși studiile efectuate cu sucraloză înaintea autorizării au constatat la animale o gamă largă de efecte nocive asupra sănătății [vezi materialul The Bitter Truth about Splenda (Adevărul amar despre Splenda)], organismele americane și internaționale de reglementare a siguranței alimentare, inclusiv FDA, consideră utilizarea sa zilnică în alimentația umană complet sigură.
Același lucru este valabil și pentru aspartam, care a fost aprobat în 90 de țări, deși sunt bine cunoscute efectele sale nocive asupra creierului, precum și alte patruzeci de efecte dăunătoare pentru sănătate.

Influența industriei face ca substanțe chimice sintetice precum aspartamul, neotamul, zaharina și sucraloza să le fie vândute oamenilor drept îndulcitori fără calorii „siguri”, deși rezultate clare ale cercetărilor contrazic acest lucru. Stevia, un îndulcitor natural, fără calorii și sigur, are o istorie de utilizare de 1500 de ani, și totuși a fost aprobată abia acum un an-doi, la presiunea unui mare producător de băuturi răcoritoare.

Asociația Americană de Diabet (ADA), de exemplu, nu face nimic pentru a ascunde alianța sa evidentă cu producătorul Splenda, McNeil Nutritionals, în ciuda conflictului de interese evident. Pe site-ul ADA, McNeil Nutritionals (MN) este menționat drept „partener strategic național” și lăudat astfel: „MN este un susținător dedicat al persoanelor cu diabet și al familiilor lor și se concentrează pe nevoile nutriționale generale ale comunității persoanelor cu diabet.” La rândul său, McNeil Nutritionals sponsorizează rubrica ADA „Rețeta zilei”, precum și diverse instrumente educaționale și informații oferite consumatorilor și profesioniștilor din sănătate.

În ciuda acestor relații confortabile, numărul studiilor care dovedesc efectele nocive ale sucralozei asupra sănătății crește continuu. Cercetările recente au arătat că această substanță chimică poate contribui la următoarele probleme de sănătate și de mediu:

• Boli inflamatorii intestinale: un cercetător de la New Jersey Medical School a sugerat că sucraloza contribuie la creșterea la nivel global a frecvenței bolilor inflamatorii intestinale, inclusiv a colitei ulcerative și a bolii Crohn. Într-un articol intitulat „Ce a făcut din Canada un lider în bolile inflamatorii intestinale: este oare sucraloza vinovata?”, autorul, Xiaofa Qin, descrie cum Canada, care avea odinioară cea mai scăzută incidență a bolilor inflamatorii intestinale din lume, a ajuns astăzi pe primul loc în această statistică, după ce a fost prima țară care, în 1991, a aprobat utilizarea sucralozei în mii de produse.
  
  
• Afectează flora intestinală și sănătatea gastrointestinală: Un studiu din 2008 a arătat că administrarea la șobolani a unor cantități de sucraloză mult mai mici decât doza zilnică acceptabilă stabilită de FDA din SUA a dus la: 1) reducerea unei game largi de bacterii intestinale benefice, 2) creșterea pH-ului fecal, 3) niveluri crescute de P-gp, CYP3A4 și CYP2D1, ceea ce înseamnă o biodisponibilitate redusă a medicamentelor administrate oral.
  
  
• Migrene: În 2006, în revista de specialitate Headache a apărut un raport conform căruia medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea ca sucraloza să declanșeze migrene.
  
  
• Persistență în mediu: Asemenea multor poluanți de mediu din categoria pesticidelor organoclorurate, sucraloza este extrem de rezistentă la degradare, atât în procesele din mediu (degradare microbiologică, hidroliză, adsorbție în sol), cât și în procesele de tratare (clorinare, ozonizare, adsorbție pe cărbune activ și radiații UV). La urma urmei, sucraloza, descoperită întâmplător de cercetători care lucrau la insecticide, este înrudită chimic cu DDT-ul. Unii cercetători o consideră un „indicator ideal al activității antropice” (adică al poluării cauzate de activitatea umană). Același lucru este valabil și pentru izotopii radioactivi letali precum uraniul 238 și plutoniul 239, deoarece și aceștia sunt rezistenți la degradare. Cercetări recente au arătat că rata de degradare a sucralozei este scăzută (11%) în stațiile de tratare a apei potabile care deservesc în prezent 28 de milioane de oameni.
• Toxicitate pentru mediu: Sucraloza modifică trăsăturile fiziologice și comportamentul crustaceelor, ceea ce îi determină pe cercetători să avertizeze că această substanță chimică are, probabil, numeroase alte consecințe ecologice.

Surse:

*FDA aprobă 1,1 mg/kg corp, echivalentul a 75 mg pe zi (aproximativ 6 plicuri) pentru un adult de 68 kg.

• [i] Xiaofa Qin. Etiology of inflammatory bowel disease: A unified hypothesis. World J Gastroenterol. 2012 Apr 21 ;18(15):1708-22. PMID: 22553395

• [ii] Xiaofa Qin. What made Canada become a country with the highest incidence of inflammatory bowel disease: Could sucralose be the culprit?Can J Gastroenterol. 2011 Sep ;25(9):511. PMID: 21912763

• [iii] Mohamed B Abou-Donia, Eman M El-Masry, Ali A Abdel-Rahman, Roger E McLendon, Susan S Schiffman. Splenda alters gut microflora and increases intestinal p-glycoprotein and cytochrome p-450 in male rats. J Toxicol Environ Health A. 2008;71(21):1415-29. PMID: 18800291

• [iv] Rajendrakumar M Patel, Rakesh Sarma, Edwin Grimsley. Popular sweetner sucralose as a migraine trigger. Headache. 2006 Sep;46(8):1303-4. PMID: 16942478

• [v] Lindsay Soh, Kristin A Connors, Bryan W Brooks, Julie Zimmerman. Fate of Sucralose through Environmental and Water Treatment Processes and Impact on Plant Indicator Species. Environ Sci Technol. 2011 Jan 14. [Epub ahead of print]. PMID: 21235203

• [vi] Douglas B Mawhinney, Robert B Young, Brett J Vanderford, Thomas Borch, Shane A Snyder. The Artificial Sweetener Sucralose in U.S. Drinking Water Systems. Environ Sci Technol. 2011 Aug 31. Epub 2011 Aug 31. PMID: 21879743

• [vii] Ann-Kristin Eriksson Wiklund, Magnus Breitholtz, Bengt-Erik Bengtsson, Margaretha Adolfsson-Erici. Sucralose - An ecotoxicological challenger? Chemosphere. 2012 Jan ;86(1):50-5. Epub 2011 Sep 28. PMID: 21955350