Hammer Gel vs. hidrogel

Ce este hidrogelul și de ce a devenit atât de popular?

Ideea de „hidrogel” este extrem de simplă: luăm un gel, îl diluăm cu mai multă apă, îl facem foarte ușor de înghițit și promitem că nu va trebui să bei apă separat în timpul alergării. În realitate, acest lucru înseamnă de obicei că în plic se află multă fructoză și glucoză amestecate cu acidifianți și agenți de gelifiere (precum guma gellan), într-o consistență plăcut de fluidă. Din punct de vedere al senzației, este comod, iar în timpul efortului intens mulți îl consideră mai „prietenos”, deoarece soluția mai diluată părăsește stomacul mai repede. Totuși, există un efect secundar despre care se vorbește mai puțin: când un astfel de plic „ajunge”, stomacul tău primește brusc o doză mare de zaharuri simple. Această intrare rapidă de zahăr poate provoca o creștere bruscă a glicemiei, suprasolicitând conținutul stomacului din punct de vedere osmotic, iar în spatele confortului se pot ascunde balonarea, senzația de „lălăială”, greața sau scăderea bruscă a ritmului. Mai multă apă, de una singură, nu înseamnă o hidratare inteligentă: energia și lichidul sunt astfel legate între ele, nu poți controla separat cât ai nevoie din fiecare. Pe vreme rece, este ușor să consumi prea mult lichid astfel, iar pe căldură oricum va trebui să bei suplimentar – deci se pierde farmecul „doar îl desfaci și pleci”.

Ce face diferit Hammer Gel?

Hammer Gel are la bază maltodextrina, un carbohidrat complex care poate furniza energie mai uniform și previzibil decât cocktailurile de fructoză–glucoză. Diferența o simți chiar în gură: enzima amilază din salivă începe să descompună maltodextrina încă de la prima înghițitură, adică, dacă nu o înghiți imediat, ci o lași câteva secunde în gură, predigestia deja a început. Acest lucru poate oferi o senzație rapidă de energie, dar și solicită mai puțin stomacul brusc. Filosofia Hammer se potrivește cu acest lucru: tratezi separat combustibilul, lichidul și electroliții. Gelul îți oferă energia, apa o bei separat, ajustată la temperatura și nivelul tău de transpirație, iar electroliții îi completezi țintit. Astfel, poți regla fin și independent toate cele trei elemente, fără să forțezi stomacul cu un „cocktail” fix, all-in-one.

De ce este o problemă dacă zaharurile simple sunt în prim plan?

Fructoza și glucoza acționează rapid, glicemia „urcă” ușor – și la fel de repede poate să și scadă. La eforturi mai scurte, uneori acest lucru nu contează, dar la solicitările de anduranță scopul este ca energia să ajungă treptat, iar stomacul să rămână liniștit. În hidrogel, soluția diluată de zaharuri simple ajunge aproape instantaneu în stomac, provocând o încărcare osmotică bruscă. Acest „șoc de zahăr” nu este doar neplăcut ca stare, ci și ca performanță: fluctuațiile bruște întrerup ritmul, reduc concentrarea și cresc riscul problemelor digestive. În schimb, maltodextrina permite o eliberare mai treptată de glucoză și, deoarece începe să se descompună deja în cavitatea bucală, este mai puțin probabil să ajungă în stomac sub forma unei „bombe” de zahăr.

„Dar pentru mine hidrogelul se înghite mai ușor.” – ce spune Hammer despre asta?

Este o experiență de înțeles: substanța diluată, acrișoară și gelatinoasă chiar alunecă ușor. Întrebarea este cu ce plătești pentru asta. Dacă energia și apa ajung mereu împreună, pierzi controlul. Pe vreme rece bei inutil de mult lichid odată cu energia, iar pe căldură trebuie să bei și suplimentar, deci „confortul” se întoarce împotrivă. La Hammer, confortul nu se obține prin diluarea gelului, ci prin concentrația și sincronizarea corectă. Trucul este simplu: activezi Hammer Gel în gură pentru câteva secunde, bei o gură de apă, iar cantitatea de lichid pe oră o potrivești cu vremea. Corpul preferă asta, pentru că nu amestecăm totul; astfel, ritmul digestiei rămâne optim.

De ce nu produce Hammer un hidrogel?

Intră în conflict cu abordarea sistemică impusă de fiziologie. Dacă am adăuga multă apă în gel, am lega energia de hidratare și s-ar pierde imediat reglajul fin. În realitate, pe teren (mai ales la curse lungi, cu condiții variabile), acest lucru este un dezavantaj: ori consumi prea mult lichid împreună cu energia, ori prea puțin – ambele afectează confortul gastric și absorbția. În plus, pentru textura de hidrogel sunt necesare de obicei aditivi tehnologici; în schimb, scopul Hammer este o rețetă simplă, curată, fără zahăr rafinat adăugat, îndulcitori artificiali, coloranți, arome sau agenți de îngroșare. Nu credem în „trucuri de laborator”, ci în triunghiul energie–lichid–electrolit, care poate fi reglat separat.

Cum arată toate acestea în practică, atunci când contează cu adevărat?

Cu o jumătate de oră înainte de start poți lua o porție de Fully Charged și o porție de Endurolytes sau Endurolytes Extreme, pentru ca în primele minute să ai o senzație stabilă de energie, o circulație sanguină optimă și un echilibru adecvat de electroliți. Pe traseu, aportul energetic orar ideal pentru majoritatea sportivilor este între 120 și 160 de calorii; pentru o greutate corporală mai mare sau intensitate crescută – mai ales peste 85 kg – intervalul realist este între 160 și 240 de calorii. Cantitatea de lichid o adaptezi la vreme și la rata ta de transpirație, dar în loc de intervalul larg de la jumătate la aproape un litru, rămâi în zona sigură de 500–800 ml pe oră și nu depăși 850 ml. Electroliții îi ajustezi cu gama Endurolytes; ai nevoie de mai mulți pe vreme caldă sau dacă transpiri „sărat”, mai puțini pe răcoare. Pentru eforturi de peste trei ore, Perpetuem poate deveni sursa principală de energie, astfel încât apa și electroliții rămân separat, iar nivelul energetic rămâne constant.

Știința „mestecatului” – un mic truc, un impact mare

Unul dintre avantajele subestimate ale Hammer Gel este că maltodextrina nu așteaptă răbdătoare în stomac: începe deja să se descompună în cavitatea bucală sub acțiunea enzimei amilază. Dacă nu înghiți tot conținutul plicului dintr-o dată, ci îi acorzi câteva secunde de „preludiu” în gură și apoi bei apă, energia va ajunge mai rapid și mai „civilizat”. Această metodă este deosebit de utilă când ai puls ridicat, stomacul este lent și fiecare înghițitură contează. Pe limbaj sportiv: mai puțină dramă, mai mulți wați.

Ce rămâne la final, dacă eliminăm tot hype-ul?

Hidrogelul este comod, dar de obicei prețul este că o cantitate mare de fructoză și glucoză ajunge simultan în stomac, crescând previzibil riscul de vârf glicemic și de simptome digestive neplăcute. Hammer Gel, în schimb, folosește carbohidrați complecși, pre-digestie care începe în cavitatea bucală și o strategie separată pentru apă și electroliți, astfel încât energia este eliberată mai uniform, ai mai multă libertate, iar stomacul tău este mai recunoscător. Dacă gândești pe termen lung, nu este o diferență subtilă, ci un avantaj care definește ritmul întregii tale curse sau ture cu bicicleta. Altfel spus: aleargă tu, nu glicemia ta. Iar dacă la punctul de alimentare încă mai ai putere să zâmbești, ai înțeles de ce Hammer nu produce hidrogel.