Uleiurile din semințe

Autor: Dr. Bayne French, MD, DC

Am citit articolul lui Chris Kresser intitulat „How Industrial Seed Oils Are Making Us Sick” (februarie 2019). Chris este un profesionist autentic, practician de medicină funcțională. Îmi este simpatic. În acest articol și în multe alte texte, descrie în detaliu procesul de extragere a grăsimii din semințe. Pentru cineva ca mine, totul este foarte complicat de înțeles, dar procesul are mai multe etape: temperatură ridicată, solvenți, dezodorizare și aditivi chimici. Niciuna dintre ele nu sună favorabil pentru celulele noastre.

Uleiul este obținut din semințe. Mulți spun că aceste uleiuri sunt „sănătoase pentru inimă”. Dar chiar așa este?

Cartea Ninei Teicholz, „The Big Fat Surprise”, documentează efectele uleiurilor din semințe asupra sănătății inimii. Fascinant și, totodată, dezolant.

Dacă vrei să te distrezi puțin, caută pe Google: „Sunt uleiurile din semințe dăunătoare?” Ca în majoritatea lucrurilor omenești, nenumăratele articole sunt extrem de polarizate. Așa că trebuie să decidem singuri. Nu prea încurajator. Poate te gândești: „Aș vrea doar ca cineva deștept să-mi spună ce să fac!” Ei bine, în lipsa cuiva deștept, îți spun eu… evită uleiurile din semințe.

Dar de ce? American Heart Association consideră uleiurile din semințe sănătoase pentru inimă. Asta înseamnă că o întrebare este pusă pentru a susține o concluzie stabilită dinainte, nu pentru a obține un răspuns real. Îmi pare rău, dar asta e nedrept față de oameni.

Există trei tipuri principale de grăsimi: saturate, mononesaturate și polinesaturate. Majoritatea alimentelor care conțin grăsimi au un amestec al acestora, dar sunt clasificate după tipul de grăsime predominant. De exemplu, untul este considerat grăsime saturată, deși 30% din el este grăsime mononesaturată și 5% polinesaturată. Potrivit University of Wyoming, grăsimea din carnea de vânat este 45% saturată, 30% mononesaturată și 25% polinesaturată.

Ne vom concentra pe grăsimile polinesaturate. Acestea au două tipuri principale: OMEGA-6 (O6) și OMEGA-3 (O3). Cele două grăsimi sunt foarte asemănătoare din punct de vedere chimic, dar declanșează procese radical diferite în organism. Sunt numite „esențiale” pentru că trebuie să le obținem din alimentație. Sursele includ uleiurile, nucile, semințele, algele și animalele.

Grăsimile O6 și O3 consumate trebuie transformate în organism în diferiți compuși. Aceste forme transformate sunt cele care au efecte biologice. De exemplu, majoritatea O3 pe care le mâncăm nu ne ajută ca atare – trebuie transformate în EPA și DHA. Capacitatea de conversie diferă foarte mult de la un om la altul. Din acest motiv, unele autorități consideră și EPA și DHA ca fiind esențiale. Acestea se găsesc doar în animale și alge.

Grăsimile esențiale au fost studiate intens. Există o cantitate uriașă de date preclinice despre efectele lor biologice. Preclinic înseamnă, în esență, studii pe animale, în principal pe rozătoare. S-ar putea să fiu singurul om din Montana care mănâncă regulat popândăi columbieni. Fură atât de multă hrană bio pentru rațele mele, încât au ajuns cât pisicile. Îmi pare rău, iubitori de animale – deși nu chiar –, dar am o veste bună pentru voi. Modelarea computerizată in silico poate înlocui, în anumite situații de cercetare preclinică, folosirea rozătoarelor. Am deviat de la subiect.

Revenind. Zecile de ani de studii pe rozătoare sunt consecvente în privința efectelor dăunătoare ale grăsimilor O6 și a beneficiilor grăsimilor O3. Studiile clinice (pe oameni) sunt însă mult mai puțin consecvente.

Am menționat deja că majoritatea alimentelor sunt amestecuri de grăsimi. Alimentele noastre ancestrale, adică ceea ce mâncam ca vânători-culegători, conțineau și ele amestecuri de grăsimi. Iată ce consider esențial de înțeles… aceste alimente, care au ghidat evoluția biochimiei și a metabolismului nostru, aveau un conținut mult mai mic de grăsimi O6 și mult mai mare de O3 decât ceea ce mâncăm azi. Mulți autori, clinicieni și cercetători au descris conceptul de „nepotrivire” între genele noastre și mediul modern și consideră că acesta este un element fundamental în apariția bolilor.

Iată câteva lucruri importante despre grăsimile polinesaturate și uleiurile din semințe:

Majoritatea alimentelor consumate conțin mult mai mult O6 decât O3. Uleiul de canola (rapiță), promovat pe scară largă pentru conținutul ridicat de O3 (despre el vom vorbi mai târziu), are un raport de 3:1 în favoarea O6.

Fragment din „Essential Omega Fats”: „Având în vedere omniprezența și costul redus al grăsimilor O6, gustul apetisant al alimentelor prăjite și faptul că sunt numite pe scară largă «sănătoase pentru inimă», cu siguranță nu suferim de o deficiență de O6.”

Peștii și celelalte animale care s-au hrănit cu hrana lor naturală (adică animalele sălbatice, vacile hrănite cu iarbă, peștele sălbatic, găinile omnivore și ouăle lor etc.) au un raport O6:O3 mult mai favorabil. Și, mai mult, conțin formele biologic active ale grăsimilor polinesaturate, EPA și DHA.

Extragerea la scară industrială a grăsimilor din semințe presupune multe etape. Aceste etape explică în primul rând de ce uleiurile din semințe nu sunt sănătoase. Temperatura ridicată, folosirea hexanului și a altor solvenți, precum și rafinările suplimentare, cum ar fi albirea, deteriorează aceste grăsimi delicate, care miros foarte urât. Vreau să spun că, la propriu, put, de aceea trebuie dezodorizate. Rapița este, teoretic, sănătoasă. Conține relativ mai multe grăsimi O3.

Iar în restaurante, unde sunt expuse din nou și din nou la temperaturi ridicate, uleiul de rapiță și celelalte uleiuri din semințe sunt deosebit de nesănătoase.

Grăsimile O6 deteriorate sunt grăsimi oxidate. Citește articolul meu anterior despre oxidare pentru explicarea procesului. Termenul OXLAMs se referă tocmai la grăsimile O6 deteriorate. Acești compuși provoacă inflamații puternice și favorizează bolile în numeroase moduri.

Grăsimile O6 favorizează formarea compușilor proinflamatori. Din punct de vedere antropologic, aveam nevoie de acești compuși în cantități mici, dar odată cu alimentația modernă, avem mult prea mulți.

Grăsimile O3 favorizează formarea compușilor antiinflamatori. De aceștia chiar avem nevoie – acum mai mult ca oricând.

Sfaturi:

Scapă din casă de uleiurile „3 S și 3 C” (după denumirile lor în engleză): ulei de soia, de floarea-soarelui, de șofrănel, de rapiță (canola), de porumb și din semințe de bumbac.

• Redu la minimum alimentele procesate și mâncarea gata preparată.
• Mănâncă cât mai rar în oraș.
• Redu la minimum consumul de carne de la animale care nu se hrănesc cu hrana lor naturală. Carnea lor conține mult mai multe grăsimi O6 și, posibil, metaboliți toxici proveniți din uleiurile din semințe pe care le consumă.
• Gătește cu ulei de măsline extravirgin, ulei de avocado, ulei de cocos, unt, ghee sau untură.

Chiar dacă nu există studii ample și convingătoare pe oameni care să arate efectele dăunătoare ale uleiurilor moderne din semințe, odată ce înțelegem bazele modului în care acționează și cât de mult s-au îndepărtat de grăsimile naturale, recomandarea de a le reduce consumul devine credibilă pentru noi.

Consider că evitarea uleiurilor din semințe procesate și suplimentarea cu grăsimi O3 (ulei de pește) merg mână în mână cu postul de dimineață și reducerea carbohidraților, care sunt modulatori puternici ai sănătății și longevității.